sâmbătă, 30 august 2014

Unu Doi Trei

De ceva timp, datorita lu' Nigga, am inceput sa fac meme-uri. Si chiar imi place, e amuzant. Ma gandisem acum in jur de vreo doua luni la ceva, anume sa fac o parodie la "Colectia mea de oje", dar nu dau bine pe camera si vlogging-ul nu e de mine. Anyway, nu am abandonat idea, doar ca am transformat videoclipul intr-un meme :) 





Ps: am descoperit in sfarsit ca pot sa vad Bundesliga pe Eurosport 2. Asa ca asta am facut in seara asta de la 19:30 cand, bineinteles, juca Bayern Munchen... dar, dar...nu au fost in forma lor maxima si abia au reusit sa faca un egal cu Shalke 04 pfff :'( 

duminică, 24 august 2014

A scrie sau a nu scrie?

Mda, m-am simtit oarecum ciudat sa nu mai dau semne de viata o saptamana, dar nu prea am mai avut idei... bullshit, am idei, dar adevarul este ca mi-e lene.  Uneori nu imi place sa scriu despre un subiect anume, cum i-am spus si Juliei, postarile random sunt cele mai smechere, cele mai relaxante pentru tine (ca..mna, pentru unii cititori poate fi o experienta mindfuck). Deci, despre ce o sa scriu eu azi? Mnu stiu, chestii de care imi aduc aminte pe moment, cum ar fi:

Ba, voi ati auzit maaarele hit al verii a lu' Nicole Cireasa? Imposibil sa nu, mai ales ca a aparut si o parodie cu mancare. Ma rog, ideea e ca prima data cand am auzit chestia asta eram in masina, radioul pornit si toate cele. Incepe cantecu'...as fi inchis postul, da' nu eram in masina mea (impropriu spus "a mea", mai degraba "a lu' tata"), asa ca m-am resemnat. Uneori dau semne ca surzesc... sau nu neaparat ca surzesc, da' nu mai inteleg bine ce-mi zice lumea.  De unde si confuziile in cazul de fata. Ma rog, cand Ciresica zice la la la pana mea "??? sa-nceapa  distractia" am intels "o lada mare" pentru ca da, fiind vorba de muzica actuala, ma astept si la cuvinte fara nici o logica intre ele. Nici acum nu mi-am dat seama ce vrea fatuca sa spuna acolo... Dar faza care chiar m-a facut sa rad, sa-mi pun semne de intrebare si sa caut versurile pe net a fost aia cu "Sta puțin ca vine toamna", pentru ca minunata de mine a inteles "Sa puțim ca vine toamna", moment in care ma tavaleam de ras pe bancheta din spate.

Acum stau si ma gandesc de ce naiba am ajuns sa comentez porcariile astea comericale? Mno, asa-i cand faci postari random si nu ai o idee bine conturata in cap.

Pana si omu' din pestera stie de "ice bucket challenge". Ma rog, e o campanie in scopuri caritabile pentru oameni cu probleme, mai exact cu scleroza lateral amiotrofica. Si treava sta cam asa: daca esti provocat, trebuie sa donezi 100 de euro. Daca totusi esti chitra si nu vrei, iti torni o galeata in cap si scoti din buzunar numai 10 euro. La inceput, am fost o mare admiratoare a ideii, pentru ca *ahem ahem* Gotze cu tricou alb ud, *ahem ahem* Jensen toarna o lada frigorifica (??  dunno, asa arata dupa forma)  peste Jared and so on. Dar oamenii na, sunt prosti de put si au transformat chestia asta in bataie de joc. Majoritatea isi toarna galeata aia nenorocita cu apa in cap si nu doneaza nimic. Dupa cum am vazut pe facebook : Hai dreacu', nu mai le place paparuda. Ei bine, astia ar merita un bat infipt in fund, really. Bine, eu acum nu critic vedetele, pentru ca alea, la cati bani au, doneaza, nu-i bai. Pe mine ma scot din sarite nehalitii aia de pe facebook, pitipoancele si cocalarii care fura galeata (sau mai rau, ligheanu') lu' bunica-sa si dupa, ca sa fie si ei la moda, se uda. Uneori am fost cat pe ce sa-i scriu uneia: "Ba, da' pe tine nu te-o certat ma-ta ca ai consumat doi litri de apa asa, degeaba?" Da' cum eu sunt o fire mai pasnica (pe dracu') in ideea ca nu-mi plac urmarile unui scandal, am tacut din gura. Da' sa dea naiba de nu imi fac un cont fals, ma intitulez ambiguu si smecher, si da-i si comenteaza la sange.

Imi amintesc si acum cat m-am smiorcait, cate zile am stat bosumflata cand am auzit ca My Chemical Romance s-au despartit. Du-te pe tumblr si da reblog la tot ce gasesti cu formatia, stalk-uieste membrii trupei timp de vreo luna si ceva pe tweeter, trimite-i scrisoare de 4 pagini lu' Gerard, asteapta un an si 4 luni raspunsul (mda, inca n-a sosit...da' vorba mamei: lasa ma, ca pana ajungi la facultate, poate il primesti), asculta toate albumele in aceeasi zi...de mai multe ori! Acum toate astea mi se par...ciudate. Dar mna, v-am mai spus ca sunt nebuna, cand m-apuca, apai m-apuca nene si n-am ce-mi mai face. Oricum, prin vara anului trecut obsesia asta se domolea si a intrat de buna voie si nesilita de nimeni in cusca (n-am inchis-o cu lacatul btw). Saptamanile trecute aflu ca Gerard scoate un album solo. Abia asteptam prima piesa cu tot cu videoclip si cand am ascultat-o ieri...dezamagitor. Gerard, I fucking love you bae, but wut the fuck is wrong with you?! Ma rog, daca asta te face fericit, cine sunt eu sa ma opun?

La capitolul filme&seriale stau cam prost, pentru ca ma dor ochii daca stau mult in fata calculatorului. Anyway, ideea e ca la inceputul verii mi-am zis "Bueeei, gata, vara asta termin Supernaturalul, ma uit la Dexter, la AHS, probabil si Teen Wolf, vreau sa vad si niste comedii romantice, filme horror jmen, hehe stiu ce fac." De unde naiba atata speranta, zau...  La SPN am ramas blocata la episodul 15 din sezonul 6, n-am mai inceput nici un serial, iar ca filme, am vazut What's your number, The first time, The ugly truth, Juno, Friends with benefits ...si cam atat. Pfff.

Lecturile pentru scoala mi se par oribile. Am citit la Ion pana mi-au dat lacrimile, si nu ca as fi gasit vreo parte amuzanta sau una care sa ma sensibilizeze. Credeam ca Rebreanu vrea sa urmeze exemplul producatorilor de la "Tanar si nelinistit". Daca ma intreaba cineva cu ce idee am ramas de-aici: Meh, niste tarani... A doua faza, cu Enigma Otiliei. Doamne, mare panarama si Otilia asta. Nu cred ca am mai gasit carte in care personajele sa ma enerveze atat de mult. Singurul care imi era cat de cat simpatic a fost  Felix si spre sfarsit, si Stanica. Nu stiu, am citit-o greu, romanul, in felul in care era povestit, nu mi-a starnit curiozitatea, nu m-a atras, in ideea ca nu s-a intamplat sa ma uite Dumnezeu cu cartea-n mana.  Din lecturile pe care le-am considerat cele mai lungi, adica astea trei romane, l-am lasat la final pe "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" pentru ca ni s-a spus ca este cea mai grea. Bullshit. Desi nu am terminat-o (mai am 100 de pagini), mi-a placut cel mai mult. E, asta da. Si aici intalnim o panarama (desi ma doare sa spun lucrul asta ca Ela rimeaza cu Mihaela, lol).

Ieri-alalta ieri, nu stiu cum veni vorba cu o prietena, ii spun de noua mea feblete (Gotze, obviously... a, btw, nu stiti cat ma oftic ca sunt o bleaga in ale tehnologiei si nu ma pricep sa-mi download-ez si eu acolo un amarat de sopcast sa vad meciurile lu' Bayern Munchen) si ea imi da un miiiic sfat: "Mai bine te-ai uita la niste tipi cu care chiar poti vorbi". Ouch, daaaamn guurl. Asta ar fi din categoria 'been there, done that'. Ma rog, pana acum, m-am indragostit de trei ori (vorbind aici de baieti obisnuiti de varsta mea)... mare greseala, am zis ca nu mai fac asta prea curand. Toate astea trei s-au terminat naspa. Ciudat e ca situatia din generala (aka prima) seama inzbitor, da' izbitor de mult cu asta din liceu (aka a treia), ceea ce e un pic mindfuck, sau cum zic francezii deja vu (nu pun accente, hate me for this).

Ce fac eu de obicei la doua noaptea? Rad ca vaca. De ce? Pentru ca AI SICTIR MA GOLANE, MA PORCULE, MA SECATURA CA TE PLESNESC ACUMA! CE VREI MA? CE VREI MAAAA? MA, CE VREI MA? MA DOBITOCULE PTUUU! Ma uitam la Doza de has sa vad failuri de la ice bucket challenge, cand dau de asta. Cum de am descoperit canalul abia acum? Genial, in noapte aia chiar am ras cu pofta. Daca sunteti si voi curiosi sa va uitati la Ghidusii, dati un click.

Siii, cam atat cu aberatiile.
Ciuss ;) 
Btw1: Era sa uit sa pun si eu o poza amarata-acolo, asa, ca de sfarsit de postare.
Btw2: E posibil sa se mai fi strecurat greseli, ma rog, intelegeti, acum nu mai am chef sa corectez, poate maine.



sâmbătă, 16 august 2014

Tag: Behind the blog



Thankies Pufulet pentru tag! Chiar pare interesanta ideea...asa, sa inceapa distractia huehue.

Regulile sunt simple:
Trebuie să răspunzi sincer.
Trebuie să iei imaginea tag-ului si s-o încorporezi în postarea ta.
Tăguieste cât mai multi din blogării tăi favoriti.

Acum cerintele, vor fi 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea) și 4 (sau mai multe, dar minim 4) lucruri pe care vrei tu să le stie lumea.



1. Din ce oras esti?
Buzau- the city of all possibilities :))



2. Cati ani ai?

*Fiind cea mai mare din clasa, colega-mea de banca imi zice baba* 16 ani si 9 luni :3


3. Care e mancarea ta preferata? Dar dulcele preferat?
Dupa cum ai zis si tu ma draga Pufulet, asta e una grea :)) Pai, sincer nu prea stiu, avand in vedere ca de ceva vreme incerc sa ma abtin de la multe chestiute. Probabil as fi fost tentata sa spun pizza sau cartofi pai...shit like this, daaaaar mnope. Mancarea mea preferata (noroc cu bunica-mea) ii orez. Da' nu din ala alb: orez brun uscat, cu ciuperci, telina si morcovi. O bunatate, nu altceva <3  La dulciuri prima optiune ii clar Nutella, iar a doua...hmmm...Milka cu Oreo, desi daaamn, stiu ca era editie limitata sau M&M's.


4. Care e cel mai mare vis al tau?
Nu ma pot limita doar la un vis...mmh, pai sa devin un medic jmen, sa reusesc sa plec din tara, sa-mi mearga bine, sa ma casatoresc cu un tip cu ochii verzi, sa am trei plozi (baieti!). Dar pana la fazele astea din filme cred ca cel mai mult imi doresc sa fiu de capu' meu, independenta, pe banii mei, sa ma distrez, sa ma plimb prin lume, ca atunci cand voi avea o familie sa ma concentrez doar asupra ei. Aaa, si nu mi-ar displacea daca asa, in excursiile mele prin lume m-as intalni cu Mario Gotze, Jensen Ackles, Gerard Way, Till Lindemann, Corey Taylor, Angela Gossow, Hugh Laurie and so on.



5. Cea mai mare frica a ta este: 
Sa vad un paianjen in apriopierea mea...ma ia cu palpitatii si tip mai ceva ca aia din filmele horror. Nu ma consideram fricoasa, dar pana la urma am ajuns la concluzia ca da, da sunt, probabil pentru ca ma gandesc prea mult, si fiind mai pesimista din fire, imi fac scenarii absurde. In egala masura imi este frica sa recunosc ceea ce simt. Momentul ala de curaj nebun pe care-l ai si vrei sa-i spui tipului ca-l placi, dar cand ajungi in fata lui te pierzi si nu mai esti in stare sa legi doua vorbe de ce Mich de ce?! Aaa, mi-am mai amintit una: nu-mi place sa dezamagesc (in primul rand pe mine), de unde si 'frica' de a nu ma putea ridica la anumite standarde.



6. Care este citatul tau preferat, dar moto-ul?

                                                         Asta-i citatul. (No shit Sherlock)

Nu stiu de ce, dar nu prea am un moto. Anyway m-am tot gandit si am gasit ceva care se apropie de un moto, in ideea ca ar trebui sa respect sfatu' asta mai des sa nu mai fiu luata drept fraierica.


7. Aici o (sau mai multe) intrebare/i pusa/e de cititorii tai, revin-o cu un edit. 
Asa ca nu fiti timizi, intrebati ;)

Spunsieu: Daca as fi fata in fata cu Hugh Laurie, stiu exact ce i-as spune, fara balbaieli sau alte alea. Probabil ca mna, fiind vedeta ii ocupata si ma rog, as trece direct la subiect: i-as multumi pentru rolul din Doctor House, deoarece m-a ambitionat si mai mult in dorinta mea de a deveni medic :) Si ma rog, dupa asta n-ar scapa pana n-am face niste poze acolo, ca doar nu-l intalnesti pe Hugh Laurie asa, si pleci fara nici o amintire :D

Alex: Buna intrebare. Pai...nu stiu, se mai intampla. Primisem cadou de Craciun cand aveam in jur de 6 ani o bicicleta negru cu galben. Eram cel mai fericit plod in momentul ala, dar trebuia sa astept sa se topeasca zapada ca s-o folosesc. Au incercat mai multi sa ma invete: tata, mama, bunicu, copiii din cartier, si nada, nimic, rien...Daca vedeam ca nu ma pricep si tot cad, ma saturasem de bicicleta. Am mai mers cu ea pe stradute nu foarte populate avand rotile ajutatoare. Apoi am crescut, bicicleta mi-a ramas mica...si nu am vrut sa mai incerc dupa pfff :))

Pufulet: Nu stiu daca am mentionat asta, poate doar acu' un an dupa ce se afisase repartizarea. Ma rog, ii mult timp de-atunci. Sunt la stiinte ale naturii. Avand in vedere ca sunt hotarata ce vreau sa fac mai departe, am zis ca nu se merita sa merg la alt profil. Si ar mai fi o faza: la mate-info nu mi-ar fi placut pentru ca mate (bine, nu ca noi anu' asta n-am fi avut 4 ore pe saptamana) si pentru ca info; la filologie...mhm, nu ma dau in vant dupa romana, depinde de cum am chef, uneori pot sa comentez fara sa ma mai opresc si sa folosesc tot felul de cuvinte, alteori abia reusesc sa spun "Dat potato looks purty", iar franceza...not my type ;;)

Julia: M-am tot gandit si m-am tot gandit si mi-am dat seama ca pana nu ajung in facultate sa trec prin toate, degeaba fac eu planuri leagate de specialitatea mea. Stii ca era pe Discovery emisiunea aia "Doctor G, medic legist" si aveam vreo 11 ani cand ma uitam (dadusem din intamplare in asteptarea fenomenelor stranii). Mi-a placut asa in general ce facea tipa, iar pana acum pe la jumatatea lu' a 9a ziceam ca ar fi jmen sa ajung medic legist. Dar bineinteles ca atunci cand au auzit de ipoteza asta parintii au strambat din nas si au spus ca unei fete nu-i sta bine sa ghiorlaneasca morti. Cred ca ma pasioneaza chirurgia, e chiar foarte interesanta. Siii acum o gluma sadica muahaha. Corpul uman e ca o cutie de cadou: niciodata nu stii ce poti gasi in ea pana nu o deschizi. Chill, imi plac pisicile, sunt cute. Plus ca mereu ma face sa rad faza aia cu "O sa mor singura cu douazeci de pisici." Imi plac in special alea albe, mari, pufoase, cu mustati lungi saaau pisicile negre :3 (desi sunt uneori superstitioasa, tot nu le consider 'aducatoare de ghinion'). Mno, da' preferata-preferata mea e Grumpy Cat. Deci pisica mai geniala ca aia n-am vazut, e asa jmen, ca daca as fi eu stapana ei, toata ziua m-as uita la moaca ei sictirita. Pfff, pai la capitolul gatit nu prea stiu multe, nu m-a pasionat niciodata, motiv pentru care n-am rugat pe nimeni sa ma invete ceva acolo. Chestiile pe care stiu sa le fac sunt cele mai simple posibile: salate, sandvisuri, cereale cu lapte (stii ce bune imi ies?!), oua, cartofii prajiti ii ard, eventual clatite, desi le cam scap din tigaie cand tre' sa le intorc, stiu sa fierb crenvursti. Eu in bucatarie sunt un dezastru si nici nu cred ca o sa remediez asta. Probabil ca mai incolo o sa-mi iau chestii d-alea semipreparate si nu o sa-mi lipseasca din casa cuptorul cu microunde.

Raisa:  Am citit in postarea ta ca iti plac jeleurile...well, scopul meu in viata nu este sa dezamagesc lumea, dar ca sa fiu sincera, nu ma dau in vant dupa jeleuri. Nu am un motiv anume, o trauma nevindecata din copilarie :)) Mnope, pur si simplu...desiii, am mancat o data niste chestii ca un fel de dreptunghiuri mai lungi, roz, galbene, albastre, verzi, cu sare de lamaie, care pareau a fi jeleuri. Ale chiar mi-au placut yummy :3

Bianca: De ce ma chinui tu, ma? :)) Pff, ii greu sa aleg DOAR o singura trupa. Nu stiu, probabil ca daca m-as intoarce in timp gen anii '92, as vrea sa fiu in Pantera..nu mi-ar pasa ce as face, doar sa ma aflu si eu in treaba p-acolo, sa ma pot uita la Darrell non-stop cum canta la chitara, cum face heagbanging asdfghjkl <3 Dar daca ar fi sa ma refer la o trupa mai din zilele noastre, care nu s-a destramat inca, ar fi Rammstein. Am o legatura mai veche cu trupa asta...de fapt, a fost prima chestie metal pe care am auzit-o in viata mea, pe la 5 ani. Si atunci mi s-a parut foaarte ciudata pentru ca, in concertele live (unchi-miu avea cd-uri dupa cd-uri), Till ma speria :)) Si mnu stiu, as vrea sa fiu chitarista. Mereu mi-am dorit sa invat sa cant la chitara, dar de unde talent si aptitudini?! De voce nici nu mai vorbesc, cant oribil :))  Mi-as vinde sufletul, si totusi nu prea (Supernatural fandom will understand :3) ca sa pot canta jmen.

Acum cateva lucruri despre mine:
Pai ce sa mai si zic, momentan nu sunt in cea mai buna forma a mea, intrucat telefonul imi tot face figuri si mega-ultra-giga-bonus mi-am spart maseaua. Acum coltisorul ala ma cam inteapa, da' imi e frica sa ma duc la dentist...nu ca as mai fi fost vreodata. Anyway eu sper sa nu inceapa sa ma doara, ca asa poate mai aman... Sunt scorpion si asta explica temperamentul meu vulcanic. Ma enervez destul de repede si incep sa injur naspa, dar imi trece relativ tot repede, insa numai dupa ce bocesc oleaca, oleaca mai mult, depinde de situatie. Ca sa-mi citez una din colege: uneori sunt o 'panicata'. Daca ma cert cu cineva, nu imi sta in fire sa port dusmanie...pur si simplu nu pot...am incercat...nts, nu-i de mine. Asaaa, mm, sunt sadica (hell yeah) desi placerea mea vinovata este sa ma uit la comedii romantice pentru ca automobile. Ascult rock si subgenuri (nu toate) ale acestuia...Imi stric castile destul de des pfff. Nu stiu sa merg pe bicicleta...Imi place sa inot...Nu pot sa inghit pastilele cu capsula aia, asa ca de cand eram mica , mai ales la cata ampicilina am luat, desfaceam carcasa aia si turnam prafu' intr-o lingurita. Am o julitura in genunchi de toata frumusetea de pe 1 aprilie (hilar, nu?) care nici acum nu mi-a trecut...raman cu semn yay. Dupa cum am spus ceva mai sus, imi plac tipii cu ochii verzi si cu barba. Am mai multe celebrity crush-uri iar cand ma 'obsedez' apai ma 'obsedez' bine de tot.  Nu am fost in viata mea intr-un club si nici nu vreau sa schimb asta. Pana incepe scoala as vrea sa mai imi dau doua gauri in urechea dreapta...Si cam atat, nu mai imi vin acum in cap alte chestii, desi cred ca sunt destule :))

Poate lua oricine leapsa lu' Pufulet, anyway o sa trimit si eu mesaje personal >:)
Ciuss ;)

joi, 14 august 2014

Ja, das ist mein Teil

In vacanta te plictisesti si incerci sa faci lucruri ca sa nu te mai plictisesti...vai da' cata profunzime pe mine, ptiu ptiu ptiu sa nu ma deochi, am descoperit misterele vietii yay! Vorbind cam in fiecare seara cu Panda, am ajuns sa discutam despre machiaj si numai bine mi-am amintit ca am ochelari...so m-am hotarat sa experimentez chestiute noi, putin mai evidente dar totusi nu asa de evidente (azi ma simt asaaa poeta...), plus ca nu m-am mai atins de rimel, creion &co. de cand s-a terminat scoala...si pana la urma am ajuns sa-mi fac o coada d-aia groasa cu tusul. Uneori ii dau dreptate lu' Panda: "De ce sa ma machiez la scoala? Pentru cine ma? Pentru A,B,C,D?!" (mda, noi avem doar 4 tipi in clasa...*sigh*). Pe de alta parte, nu sunt de acord...adica eu apelez la cosmetice (never ever fond de ten) atunci cand am chef si adevarul e ca imi si place sa-mi accentuez ochii (singura parte care o apreciez la mine), deci intr-un fel, tot pentru persoana mea o fac. Nu stiu de unde chestie asta, avand in vedere ca nu sunt foarte feminina si prefer sa am un comportament mai baietesc. Hell yeah!  

Aaa, sa nu uit sa va povestesc de un tip: colegul asta de clasa asa ma face sa rad, mai ales prin comentariile neasteptate. Zice lumea ca baietii nu observa detaliile, da' in cazu' astuia ii complet fals. Ba i-a zis unei colege "O, te-ai dat cu creion!", ba alteia "Baaai, cum de nu te-ai mai dat cu fond de ten?" "Pfff, ati vazut ce unghii neingrijite are X-leasca?" and so on. Dar cea mai socanta chestie -socanta in ideea ca nu-l credeam in stare sa zica asa ceva, dar pana la urma tot baiat este- : mergeam la laboratorul de informatica si trebuia sa ajungem la etajul doi. Eu urcam langa el, in fata noastra alta colega (purta pantalonii de la uniforma, o stofa oarecum naspa) cand imi zice: "Uita-te la fundu' lu Y, i se vede dunga de la chiloti...Hahaha, are din aia de baba!", moment in care eu ramasesem gen wut wut dafuq r u sayin'?! Si credeti-ma, tipa nu purta budigai d-aia de ti-i faci parasuta cand te-arunci din avion. 


Ma rog, trecand la un subiect apropiat, nu vreau sa inceapa scoala. Ii prea bine in vacanta (chiar daca nu fac nimic altceva decat sa lenevesc si sa merg la sala)...adica da, imi e dor de colegi..dar totusi, o pauza mai lunga n-ar strica nimanui. Si acum pentru un final fucking random, am instiintat-o pe viitoarea don'soara de onoare aka Chuck ca daca la nunta mea nu se va canta November Rain, fac urat de tot.


Aaaand here's the pic...my eye says 'Hello' or 'What the fuck have you done to me?', dunno yet.



 

vineri, 8 august 2014

Mich invata germana

*Chestie care n-are legatura cu postarea in sine*: Ba, v-am spus ca mi-am pus ochelari? Nu? Aaa, pai mi-am pus ochelari. Initial ma gandeam sa-mi iau d-aia gen hipster, rame mai groase, lentile mai mari...shit like this. Dar nope. Am renuntat la idee, intrucat cu genul ala de ochelari imi statea ca un cur. Nu mint. Ce sa si fac daca am fata mai rotunda. Nu mai spun ca am stat n'spe mii de ani sa-i aleg. Ma mir cum de tipul de la magazin nu a schitat nimic dubios si nu a vorbit ironic sau scarbos. Si mmm, ce ochi albastri avea...


Asa, revenind. Cum necum m-am hotarat sa invat germana pentru ca na...Germania, Austria par niste tari destule de jmen. Plus ca tot o auzeam pe Nigga scapand cuvinte nemtesti; in gandul meu: are cin' sa ma mai ajute pe ici pe colo. Ideea e ca nu vreau sa fac gen pregatire. Adica, mai bine m-as axa pe chimie-biologie, sa intru dracu' la stat la medicina, sa-mi dau si un Cambridge si abia apoi sa fac un curs ceva cu profesori. Ma rog, am cautat tot felul de site-uri, am facut colectie si am ajuns la concluzia ca ar fi ideal sa-mi comand un dictionar roman-german plus un ghid de conversatie. Ma bucur ca am toata sustinerea lu' Nigga, care s-a si oferit sa-mi imprumute carti. Danke, danke. Ich liebe dich. Pana una alta, noroc cu Rammstein (in viitorul apropiat o sa fac o postare amanuntita dedicata acestori tipi geniali), ca am mai prins si eu din zbor niste cuvinte amarate p-acolo. Deci, aci's link-urile pe care le-am gasit si care am presupus ca vor fi folositoare. Anyway, daca mai stiti si voi altele, chiar va rog sa mi le recomandati :)



duminică, 3 august 2014

Veronika se hotaraste sa moara de Paulo Coelho

Ok, asta se vrea a fi oarecum o recenzie. Sper sa-mi iasa cat de cat. 



Am citit cartea la recomandarea profesoarei de romana, desi initial incepusem Povestasul, care apropo e oribila (bine, un cuvant cam dur, dar din punctul meu de vedere cam asa as caracteriza opera...ma rog, nu am citit-o pana la capat, pentru ca nu am rezistat. Ma simteam ca la un documentar de pe Discovery cu privire la viata bastinasilor, ceea ce m-a plictisit la culme). Ce sa si zic, bine ca am lasat-o in favoarea Veronikai. Cautasem cartea la biblioteca liceului si la cea judeteana si nimic, asa ca mi-am instalat pe telefon Scribd si da-i si citeste. Momentul a picat cam prost, intrucat problemele cu ochiul stang revenisera mai suparatoare ca niciodata. Ar fi trebuit sa fac pauze dese...dar am facut? Neaaah. De ciue? Pai nu imi permintea timpul, really. Ideea care era: trebuia sa am cinci carti citite pana in penultima vineri de scoala... Dar eu sunt ,uneori, genul ala care tot amana lucrurile pana in ultimul moment, so joi noapte eram inarmata cu baterie 100%. Initial imi propusesem sa ajung la o pagina rezonabila -50-, si apoi sa caut un rezumat. Faza e ca mi-a placut asa mult povestea, incat mi-am zis: nu ba, eu in noaptea asta o termin! Fiind sigura de hotararea mea, mi-am si procurat o cana mare cu cafea si m-am pus pe treaba. Pana la urma am dormit trei ore jumate. Puteam mai mult, dar cand iti lacrimeaza un ochi, viteza la citit lasa de dorit. 

Cum am spus, povestea Veronikai m-a atras de la primele pagini, mai ales ca tipa dorea sa se sinucida pe 11 noiembrie '97, la trei zile dupa ce m-am nascut eu. Ceea ce ma amuza si mai tare este ca, pe vremea aceea, mama era de-o varsta cu Veronika -amandoua aveau 24 de ani...si stateam si ma gandeam asa "Ia uite ma, la 24 de ani Veronika era tanara si nelinistita si mama deja se pricopsise cu un plod." 





Paulo Coelho relateaza aventura unei tinere, pe nume Veronika, cu o dorinta arzatoare de a se sinucide pentru ca viata i se parea prea banala. Am schitat un zambet cand, dupa ce luase somniferele, supararea ei era amplificata de faptul ca francezii nu stiau unde e Slovenia, tara ei, scriind despre acest lucru in biletul de adio. Pai, in cazul de fata, nu ma mir de ce a fost internata la ospiciul Villete. Actiunea nu se desfasoara intr-un timp indelungat, asa cum m-am asteptat, ci pe o perioada de cateva saptamani, intrucat doctor Igor ii spusese ca datorita incercarii dale nereusite de suicid, inima i-a fost afectata si urma sa moara in cateva zile. Credeam ca va primi vestea cu bucurie, dar dorinta ei de a trai a fost mai puternica decat isi mi-am imaginat eu, si chiar decat si-a imaginat Veronika. Abia in ultimele pagini aflu ce josnic a fost Igor: a mintit-o pe fata, facand experimente pe ea pentru a vindeca intoxicarea cu vitriol. Nu ca ar fi avut intentia de a face prea mult bine, ci doar vroia sa se afirme prin teza pe care urma sa o scrie cu privire la experimentul sau. Totusi, Veronika nu ar mai fi fost atat de dezinvolta, atat de sincera daca ar fi stiut ca va trai, iar eu nu m-as fi bucurat de un asemenea roman. Pe parcursul sederii ei la Villete, tanara se imprieteneste cu Zedka (sufera de depresie si o face pe Veronika sa priveasca nebunia cu alti ochi), Mari (are atacuri de panica si o ajuta pe fata sa vada frumusetile lucrurilor si sa aprecieze ceea ce are); se indragosteste de Edward, un schizofrenic in varsta de 28 de ani. In final, Zedka si Mari sunt externate, iar Veronika impreuna cu Edward evadeaza din ospiciu.





Au fost mai multe intamplari care m-au impresionat, dar cea care mi-a dat cel mai mult de gandit a fost istorioara Zedkai: cineva otravise fantana din imparatie, toti supusii innebunind dupa ce au baut din apa . Doar familia regala mai era "normala" si, pentru a nu fi detronat, impartul a decis sa bea si el. Avand acum aceeasi gandireca ceilalti, toate i se pareau cat se poate de obisnuite. Mintea umana este cel mai ciudat loc din cate exista. Am inceput sa ma gandesc: daca noi suntem cei nebuni, iar oamenii din sanatorii sunt normali? Se spune ca fiecare om vede realitatea cu proprii lui ochi. De unde stiu eu ca realitatea schizofrenicului nu este cea adevarata? Conform DEX-ului, nebunia este pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. Dupa mine, nebunia este starea caracterizata prin ruperea barierelor normalului impus de majoritatea societatii. Cartea mi-a creat multe sentimente de confuzie si m-a determinat sa ma interesez mai mult cu privire la acest subiect. In acelasi timp, mi-a lasat un gust amar pentru ca mi-a amintit de cineva...




Cartea mi-ar fi placut si mai mult daca (Doamne, de 15 minute tot sughit. Cine naiba m-o fi pomenind pe mine la 1 noaptea?) ar fi descris putin mai mult povestea de dragoste dintre Veronika si Edward, dar Paulo Coelho nu cred ca a vrut sa scrie despre iubire, ci mai degraba despre o lectie de viata: sa ne gasim pe noi insine si sa fim destul de puternici sa trecem peste greutatile vietii. Cu aceasta opera am descoperit ca fiecare om este nebun in felul sau, doar ca unii ascund bine acest lucr, de teama sa nu fie judecati. Cei doi indragostiti se asemanau oarecum: erau obligati de familiile lor sa isi lase de izbeliste visurile si sa se concentreze pe a-si crea un viitor stabil, astfel ca Veronika nu a vrut sa o vada pe mama sa cand a venit in vizita la Villete. Pana la urma fata s-a putut regasi in pasiunea ei pentru pian, muzica fiind lucrul ce i-a apropiat pe cei doi "nebuni".

Cateva citate:

~” Oamenii au intotdeauna tendinta sa-i ajute pe ceilalti – doar ca sa se simta mai buni decat sunt in realitate.”

~” Realitatea este ceea ce majoritatea considera ca trebuie sa fie. Nu neaparat lucrul cel mai bun si nici macar cel mai logic, ci ceea ce s-a adaptat dorintei colective.”

~ ” Multi nu-si permit sa iubeasca tocmai pentru ca  sunt multe lucruri, mult viitor si mult trecut in joc.”

Nota: 4,5/5

By the way, puteti citi cartea aici  sau aici.