Ok, deci nu degeaba se zice ca luni nici iarba nu creste. La inceputul saptamanii asteia am rabufnit oarecum, in ideea ca la ultima ora am fost cu fundu-n sus: aveam o stare naspa si voiam sa pocnesc pe oricine intra in vorba cu mine. Bonus, imi mai venea si sa plang. Mda, deci cam asa ma manifest cand sunt obosita/stresata (stiu ca suna a cliché, si ca sa citez pe cineva, "Alta scuza mai buna nu ai gasit?", dar asta-i adevarul). Nu stiu...uneori simt ca o sa cedez cam urat si-o sa se duca dracu' tot ce-am facut pana acum. Cred ca m-am schimbat oarecum, si asta ma doare. Stii acel moment aiurea cand faci o analiza a propriei persoane si descoperi ca nu prea mai seamana cu cea pe care o stiai tu? Mda, si eu...
Am mai mentionat ca eu sunt genul de persoana care iubeste soarele? Nu neaparat lumina (pentru ca daca e prea multa, ochiul la care am fost operata incepe sa lacrimeze mult...Doamne, ce rablagita sunt). Adica, atunci cand e innorat afara, cand e ceru' ala gri si naspa ma simt lipsita de energie. Sii, martea asta, dupa lunea intunericului, numa' bine ca a dat soarele si parca toate problemele s-au risipit: am inceput sa ma simt imediat mai bine, yay! Mda, deci practic asta-i legatura pe care o fac sa trec la chestiile funny.
Luni, 3 martie. A doua pauza. 15:30. Schimb de martisoare. In weekend-uri, mi-am facut un obicei de a iesi dimineata prin oras sa ma plimb. Singura. Ma relaxeaza si ma ajuta sa-mi pun ordine in ganduri, mai ales ca programul din timpul saptamanii nu este foarte lejer. Asa, si in sambata respectiva m-am dus glont spre cortul cu martisoare de pe platou. Ba mai mult, am primit si un martisor moca dat de primarie (oi avea fata de miloaga?!) Cred ca am stat o ora ca sa aleg 26 de chestii care cica ar trebui sa reprezinte urarea din partea mea pentru o primavara fericita si alea alea. Bineinteles, trebuia sa-mi iau si eu ceva...mai pe stilul meu. Dar nu am gasit nimic cu cranii, cu rock, asa ca m-am dat batuta si m-am intors acasa cu punguta dupa mine si cu un mic cadou pentru vara-mea. Revenind la a doua pauza: pupicuri, imbratisari si rasete peste tot. La un moment dat, un tip vine la mine si imi da intr-o pungulita o bratara in spiritul primaverii, alba-rosie, cu doua buburuze. Normal ca i-am multumit si l-am rugat sa-mi prinda chestia de mana. Ca nu i-a facut un nod ca lumea si s-a desprins dupa 5 minute, asta-i partea a doua. Ajung acasa, d-abia ma schimb, si vara-mea intra val-vartej in camera:
A: Sii, ciue martisoare primisi? Mi le-arati si mie? Normal ca mi le-arati si mie, cum sa nu mi le-arati?!
M: Vezi ca sunt in punga din ghiozdan.
A: Mda, chestii-trestii...mda, bratari...mda, brose...Huh, ce?! Uuuu, de la cine ai primit bratara asta cu cranii?
M: Ce bratara cu cranii visezi maa, ca-s buburuze toata ziua!
A: Ba, glumesti?!
Smulg obiectul discutiei din mana ei si constat ca...erau intr-adevar cranii. Vazandu-mi expresia de pe fata, vara-mea incepe sa rada si, in sfarsit, pleaca. Am ramas singura si nu am avut cum sa nu-mi zic "Ba Mihaelo, da' tu chiar esti proasta?" Cum mama naibii de-am crezut ca erau buburuze...FUCKING BUBURUZE, CUM? Primul imbold pe care l-am avut a fost sa pun mana pe telefon, sa-l sun pe tip, sa-mi cer scuze ca sunt proasta, si sa-i multumesc din nou pentru bratara. Dar, pur si simplu, mi-a fost jena sa mai recunosc. Aplauze, va rog...Mda, apoi toata seara si pana m-am culcat m-am gandit la cat de aiurita sunt si la cat de mult o fi cautat saracu' baiat un martisor cu cranii pentru mine, ca in final sa zic ca...errr, buburuze.
Joia asta. Ora 15:40. Sport. Proba la capra. Fml. Nu am sarit capra in viata mea, dintr-un motiv foarte simplu: nu pot. Nu e ca si cum la scoala nu am fi exersat deloc. Intr-o joi am fost invoita cu olimpiada, intr-o joi am facut doar bataia, in a treia joi am avut "probleme tehnice" si am stat pe banca...si a patra ora, whooop, there it is, proba. YAY! Ba, cand am noroc, am! Profu' e un tip asa de treaba! Nu m-a obligat sa fac nimic din ce n-am vrut si a avut rabdare cu mine. Pana la urma, mi-am facut curaj si am sarit. Bineinteles ca am ramas blocata, cracanata pe capra. Imi pare rau pentru colegii care au vazut asta, cred ca au ramas oripilati...Ca si cum n-ar fi fost deja naspa, cand m-am "deblocat", sutienul mi s-a desfacut in spate. Cum aveam si bretelele lasate in jos de umar, a inceput sa alunece usor, iar eu eram ceva de gen "O NU, O NU, O NU!!!" Am prins-o rapid pe o fata de mana si am fugit cu ea pana la baie.
See ya!
Buburuze, mai?
RăspundețiȘtergere