I will survive...

Am incheiat oficial prima saptamana de liceu. OH MY FUCKING GOD! Trebuie sa recunosc ca e diferenta  nu mare, ci foarte mare fata de gimnaziu...Si da, am asteptat weekend-ul cu nerabdare, cu toate ca am trecut doar prin 4 zile cu ore, cu predat cu teme, etc.

Cum era de asteptat, nu m-am acomodat foarte bine cu colegii. Adica am vorbit cel putin o data cu fiecare, dar avand in vedere ca ceilalti vorbesc zilnic intre ei si deja s-au legat prietenii, o sa mor singura intr-un colt cu un caiet in mana, desenand (ca n-avem voie cu casti...deci din canci muzica). Anyway, am incercat sa scap cat de cat de timiditatea mea pe care o adopt, fara sa vreau, atunci cand ma aflu inconjurata de oameni necunoscuti. Dar aparent, nu e suficient cat m-am straduit pana acum. La capitolu' asta, sper ca lucrurile sa evolueze frumos. Totusi, daca nu ma cunoaste nimeni, ma simt putin mai relaxata. 

La capitolul profi, inca nu i-am cunoscut pe toti. Oraru' in prima saptamana a fost facut de asa natura, incat nu s-a tinut cont cate ori de mate, info si altele trebuia sa ai. Pana acum, o foarte scurta parere in linii mari: 

- profu' de mate da multe teme

- profa de franceza vorbeste numai in franceza

- profu' de logica de plictiseste de mori

- profa de romana ma intimida la inceput (are o atitudine, ironica, mistocara, amuzanta), dar acum mi se pare chiar foarte ok. O, da, trebuie sa fac un caiet de lecturi, 5 carti per o luna jumate

- profa de chimie e in regula, zambeste mai mereu, are o voce calma si placuta, si da multe teme

- profa de biologie e clar preferata mea...are o atitudine atat de smechera, vorbeste smecher ca la teatru, si face ca tot ce spune sa para al naibii de important si muzical; geniala femeie.

- profa de info are o atitudine mamoasa si e foarte de treaba...pacat ca nu inteleg nimic la materia ei

Desigur, cand o incepe sa ploua cu 3 si 4, toti o sa fie inamicii mei, nimeni nu va mai fi smecher, si ma voi simti ca pe un teren minat (deja simt asta).  Ce s-a intamplat la muzica, a fost epic: ne-a dat un test cu 13 intrebari. Una dintre ele: ce compozitori straini cunosti? Scriu eu de-al de Vivaldi, Bach, Mozzart, si dupa bag d-aia d-ai mei: Axl Rose, Dave Mustaine... Cel mai mult am scris la ultima intrebare: "Ce muzica asculti si care sunt formatiile tale preferate?" No, asta da! Si, in doua saptamani, trebuie sa scot negativul unei melodii pe care o voi canta in fata clasei. Bineinteles ca nu pot alege ceva Pantera, Slipknot pentru ca vocea mea e...CHHH! Asa ca m-am limitat la ceva unde nu trebuie sa-mi ingros vocea, sa o ridic. Plus ca nu e foarte lunga, si are mult instrumental. Fara alte aberatii, Nirvana-The Man Who Sold The World.

Ar mai fi un capitol de scris, si anume tipii si tipele. Dar sunt cam obosita, plus ca mai astept sa adun ceva material ca sa comentez subiectul acesta. Poate, pe saptamana viitoare, luna viitoare...

Nu credeam ca o sa spun asta, dar uniforma e si ea utila la ceva: nu mai pierd atata timp proband nadragi, camasi, plovarase si facand un munte de toale in mijlocu' covorului. Pacat ca nu prea am voie sa port tricourile mele largi si negre...deocamdata. 

Cam atat pentru azi, nu stiu cat de des voi mai putea posta pentru ca...na. Cel mai probabil o sa mai adaug cate ceva in weekend.

See ya!

Music'n'Tv

Pe ProTv a inceput o emisiune noua (ma rog, noua pentru mine...nu stiu cata vechime are) care se intituleaza "Patru nunti si-o provocare". Nu le am cu detaliile, intrucat ieri am vazut-o pentru prima data. Ideea e ca se strang patru tipe, fiecare isi face nunta, le invita si pe celelate  trei, primesc note la diverse chestii, iar cei cu scorul cel mai mare pleaca intr-o luna de miere moca. Cum am ajuns sa ma uit? Am trecut intamplator prin sufragerie, unde era mama. Asa ca m-a intrebat daca nu vreau sa stau cu ea si sa ne uitam impreuna la televizor, explicandu-mi printr-o fraza baiul programului.

Le eu: Meh, nu stiu ce sa zic...
Le mama: Haide, cred ca o sa fie amuzant. Azi dau nunta unor gay.
Le eu: *silence* Daca ma gandesc mai bine, si asa n-am nimic de facut...

Trebuie sa recunosc: pentru niste oameni simpli (adica nefaimosi si alea alea) au avut o petrecere beton. Mult mai romantica decat nuntile straight pe care le-am vazut, mult mai dezinvolta, mult mai spectaculoasa. Cam totul a fost in stil american. Gen, au avut ceremonia undeva afara, invitatii stateau pe bancute, si-au spus juraminte d'alea emotionante si la sfarsit s-au pupat. Doua dintre concurente erau oarecum oripilate de ceea ce vad. Well, cred ca nu sunt prea receptive. Noaptea s-a continuat la un restaurant in aer liber, langa un lac, unde au aprins si lampioane. Decorul a fost exceptional: pana si piscina avea lumanarele si floricele (mai tarziu au sarit in ea). A fost bufet suedez, si mi se pare cea mai buna alegere pentru o nunta... adica fiecare mananca ce vrea, cand vrea. Dansul mirilor se vedea ca a fost unul exersat, amandoi erau la patru ace. Ca surprize au fost baletul lui Edi Stancu; Valentin, barman-ul ala de la romanii talentosi, si Loredana (care mai nou, am aflat ca e ambasadoarea gayilor din Romania). La finalul emisiunii, ei au acumulat cele mai multe puncte si au castigat. La aspect, cum ar veni "mireasa" avea parul scurt, ginger cu ochelari, iar mirele parul lung pana la umeri, usor ondulat, inalt. Ii apreciez pentru ca au avut curajul sa apara la tv, sa zica fara nici o jena "Da ba, sunt gay", fara sa le pese de controversele si discutiile pe care le-au starnit cand poporul a vazut emisiunea.
Ca sa inchei subiectul, pot spune ca dragostea nu tine cont de nimic...doar oamenii fac asta.

Azi, pe langa faptul ca e vineri 13, si o sa avem toti ghinion, si o sa calcam toti pe coji de banane, si o sa fim toti cu roatili in sus, azi este ziua unui om extrem de important in lumea metalului. Happy Birthday Dave fucking Mustaine. O sa combin ceva vorbe despre Dave cu Music on Friday (pentru ca da, sa fac trei postari diferite despre gay, Mustaine si muzica vinerea in aceeasi zi mi se pare awkward).
Deci, Dave a fost initial chitaristul formatiei Metallica, numai ca tipii i-au facut vant din cauza problemelor pe care le crea. Il consider un model, pentru ca nu a renuntat, nu era genul "Am fost concediat, viata mea s-a sfarsit, o sa mor sub un pod".  Perseverenta si ambitia sunt uneori cheile in viata si se pare ca au fost si prin buzunarul lui Dave. Ca atare, in '83 a luat nastere Megadeth. Ca o ironie a sortii,  formatia a ajuns in The Big Four, alaturi de Anthrax, Slayes si -Oh,- Metallica. Iar oamenii se intreaba : "Coca-Cola sau Pepsi? Twixul stang sau Twixul drept? Metallica sau Megadeth?" Ziua cand Mustaine a parasit Metallica, a fost mai mult ca sigur un plus pentru metal. Daca ar fi fost in continuare chitaristul lor, ar fi lipsit lumea de un band legendar, fara sa mai vorbim de vocea lui speciala, deoarece nu cred ca James l-ar fi lasat sa cante vocal foarte mult. Eu chiar nu pot sa aleg intre cele doua formatii, dar na...cu cat mai multe, cu-atat mai bine (dar hmm, partea asta poate fi discutabila).

 

You take a mortal man,
And put him in control
Watch him become a god,
Watch peoples heads a'roll
A'roll...
Just like the Pied Piper
Led rats through the streets
We dance like marionettes,
Swaying to the Symphony...
Of Destruction
Acting like a robot,
It's metal brain corrodes.
You try to take it's pulse,
Before the head explodes.
Explodes...
Just like the Pied Piper
Led rats through the streets
We dance like marionettes,
Swaying to the Symphony...
Of Destruction
The earth starts to rumble
World powers fall
A'warring for the heavens,
A peaceful man stands tall
Tall...
Just like the Pied Piper
Led rats through the streets
We dance like marionettes,
Swaying to the Symphony...
Just like the Pied Piper
Led rats through the streets
We dance like marionettes,
Swaying to the Symphony...
Swaying to the Symphony...
Of Destruction

(?)

Nu am neaparat un subiect anume de impartasit, doar o invalmaseala de ganduri care nu prea-mi dau pace. Asa ca va fi o postare random. Yay!

In primul rand, am schimbat aspectul blogului din cap pana-n picioare. Ma bucur ca am gasit in sfarsit un background moca fara flocirele si alte chestii d'astea. Nu ca ar fi urate, dar nu ma reprezinta. Per total, ma declar multumita de cum arata blogul in momentul de fata. Sincer, credeam ca daca ma apuc sa il modific, il bulesc de tot. 
Oficial, a inceput numaratoarea inversa. Azi spun "sapte", maine urmeaza "sase", si tot asa pana o sa ma vad in curtea liceului. Toata saptamana asta stau sub umbra unui mare semn de intrebare si atmosfera din jurul meu e oarecum tensionata. N-am facut nici un bagaj, n-am carat nici un birou. Mi-e prea lene sa fac toate astea. Mi-am luat uniforma...ea in sine nu pare urata, dar bineinteles, cand o port eu, arata oribil. Dar na, m-am resemnat si in privinta asta. Plus ca trebuie sa o mai duc si la modificat. Gen marimea X era mica, iar marimea imediat urmatoare lui X era mare. Dar mama m-a pus s-o iau pe ultima, petru ca "din mare poti sa faci mic". Nu-i baaai, la anu' si asa imi comand alta.
Zilele astea nu am facut altceva decat sa ma joc Sims. By the way, nu cred ca mai exista cineva care si-ar dezinstala Sims 3, in favoarea lui doi -cu exceptia mea, bineinteles. Da, sunt o creatura a naibii de ciudata.
In vacanta am reusit sa citesc 4 carti: Wuthering Heights, Salem's Lot, The Catcher in the Rye si The Picture of Dorian Gray. Bine, de fapt , pe ultima doar am recitit-o. O cumparasem in prima luna a anului asta si am citit-o in graba, urmarind doar firul povestii. Mare greseala. Apucandu-ma din nou de ea, acordand mult mai multa atentie detaliilor absolut geniale, mi s-a parut si mai buna. Nu stiu cum putea Oscar sa aberez atat de mult si de frumos pe o singura idee. Presupun ca se numeste talent. 
Ieri sau alaltaieri, am auzit o povestioara despre un batran cam nebun, care cred ca pana la urma a fost trimis la spitalul unde se aduna d'astia d-ai lui. Ideea e ca vorbea el ce vorbea, si dintr-o data: "De cateva zile vine unu' mic si negru, se aseaza in patul meu, si nu ma lasa sa dorm. Oh, uite-l ca iar vine!" Desigur ca te sperii , asa putin de amoru' artei, cand auzi un nebun ca zice asa. Dar amintindu-mi putin si de intamplarile mele neobisnuite, am inceput sa ma intreb daca nu cumva mosul ala chiar avea dreptate. Adica el si-a primit titlul de "nebun" pentru ca spunea lucruri nebunesti. Te numesti idiot pentru ca zici lucruri idioate, destept pentru ca zici lucruri destepte si asa mai departe. Daca ar trebui sa-l numim pe tip "sincer"?  Acum, ar exista trei variante:

1. Ala e dus cu pluta si entitatile demonice isi bat joc de el, pentru ca si asa nimeni nu-l crede.
2. Ala era un mos normal, care vedea chestii paranormale, ducandu-l dincolo de usa nebuniei si acum incearca sa scape de ele.
3. Ala chiar e dus cu pluta, si sunt eu prea paranoica. 

Anyway, in societatea asta nu prea mai crezi pe nimeni, fie el nebun sau nu. Recunosc ca mereu am fost intrigata de acest subiect si am incercat sa aflu cat mai mult posibil despre lumea de dincolo si despre "the dark side", if they really have cookies. Poate de asta era "Fenome stranii" emisiunea mea preferata, poate ca de asta am si inceput sa ma uit la Supernatural si la filme horror.  
In incheiere, asta e poza care mi-a facut ziua :

Drawing Time!

Cand a inceput vacanta, unul dintre lucrurile pe care mi le propusesem era sa imi imbunatatesc tehnica la desen. Si iata ca pana in momentul de fata, cand liceul bate la usa, am reusit sa mai adaug doar 3 foi la mapa mea. Trist. 

Ideea e ca nu prea pot sa desenez la comanda - nu sunt Blq. Asa ca trebuie sa astept si sa astept si sa ma rog sa-mi vina cheful. Daca incerc sa desenez fortat, sfarsesc prin a avea un card de nervi ca nu-mi iese asa cum vreau, rup de vreo cinci ori varfu' creionului (se mai rupe de alte cateva ori cand incerc sa-l ascut), distrug in jur de 8-10 foi, termin radiera pe jumatate si ca bonus, biroul e full de chestii d'alea atoase de la atata sters.

Deci, m-am invatat minte si astept cel mai mic semnal... cum s-a-ntamplat ieri noapte. Radioul era pornit, si dintr-o data aud "Sweet Child O' Mine". M-am gandit: "Ce-ar fi sa-l desenez pe Axl?" Zis si facut! Inainte sa incep lucrul, ma uit mereu la cateva desene inspirationale. So, am ajuns adaugandu-l si pe Slash, in varianta chibi. Poza originala avea si cateva tente gay (gen, ei se tineau de mana, si era o inimioara deasupra lor), pe care am decis sa le elimin. Nu vreau sa dau de inteles ca as avea ceva cu cei care sunt gay, ba din contra, eu chiar ii sustin. Doar ca, pur si simplu, de data asta, voiam ceva straight. 

Si totusi, de ce chibi? Unu: n-am talentul sa fac ceva care s-ar putea apropia de realitate si doi: totul e muuuuult mai dragut in varianta chibi. Adica ai putea face un asasin, un mostru, ceva din filmele horror si tot ar arata odododododo. (in opinia mea, bineinteles)

Destul cu palavrageala, here's the thing:

Aberand toamna...

Am dat si eu o mica fuga, "doar 5 zile", pana la mare cu vara-mea si familia ei, fiind una dintre cele mai epice decizii: cat timp eu stateam sa ma prajesc la soare, cei din orasu' meu (si cam din toata tara) se plangeau de ploi, frig &co. Toti ma intrebau daca e zi de plaja, eu nu stiam cum sa deschid mai repede umbrela (ma refer la aia mare, sexy, infipta in nisip).

Nu prea ma dau in vant sa merg la mare, pentru ca trebuie sa-mi infrunt unul dintre cele mai mari complexe ale mele. Cu toate astea, la cati oameni amarati, bolnavi, cu handicapuri am vazut pe plaja, a inceput sa ma doara in fund de complexul meu, multumita si recunoscatoare ca sunt sanatoasa. Dar fara sa-mi dau seama, am inceput sa ma gandesc la viata acestor oameni, la cat de puternici pot fi, ascunzandu-si intreaga durere in umbra fugara a unui zambet. Apoi m-am intrebat: "De ce ei?" Nu e deloc corect, mai ales cand te nasti cu probleme...practic, nu ai facut nimic ca sa meriti asta. Indreptandu-ma spre categoria *Idontwanttoliveonthisplanetanymore*, nu-mi pot da seama de ce unii tampiti (altfel nu poti sa-i numesti) rad de aceste handicapuri, sau de aceste defecte, fara sa se gandeasca macar ca si ei ar fi putut fi in aceeasi situatie, poate si mai rau.  Si cam asa am filozofat eu ,ceva timp, pe acest subiect.

Uneori, viata mai e si dreapta. Nu in exces, dar cand se  intampla...*epic win*.  In ultima zi 

la mare, am dat de un figurant d'asta, care se ocupa cu sezlongurile, da' numai de munca nu-i ardea lui. Cu atitudinea de om important, care se vrea a fi "jmech3r", a facut totul in sictir (ce-mi place cum suna cuvantul): a adus saltele cat mai lent posibil, facand si o observatie ca de ce am mai intins cearsaf...pai poate mie imi place sa ma tavalesc in nisip ca un porc, probleme? Plus ca m-am rugat de el un sfert de ora sa ne deschida umbrela, fara vreun rezultat. Acum, in comparatie cu altii pe care 'i-a servit' , cu noi s-a purtat cat de cat onorabil. Dar pana la urma, cineva a chemat politia si i-au facut ceva panarama tipului, facandu-si si patronu' aparitia. Adica, macar fii ca lumea, ca doar tu ai ales job-ul asta. Mare o sa-mi fie mirarea daca ala nu o sa primeasca un scuipat intre ochi.

Abia m-am intors -acum doua zile- ca mi-am si aranjat noua camera cu tot ce trebuie. Mai am sa-mi duc biroul, toalele, si chestiile care tin de scoala. Plus ca am inceput sa cersesc postere. Nu prea vreau sa inceapa liceul, ca parca tot mai bine e in vacanta. Doar printre straini...ce bine suna. Asta pana cand m-oi vedea singura cuc, intr-un colt al holului, cu castile date la maxim. Momentan astept sa primesc cel mai mic semn ca sa-mi ridic uniforma si implicit, sa-ncep cautarea de camasi care merg cu sacoul. Dar mai sunt doua saptamani...un timp relativ scurt, in care ma intreb cum va fi in necunoscut, cum ma va schimba primul an de liceu. Ca sa inchei paragrafu', pot spune ca vara asta a fost cea mai neproductiva perioada din toata vietisoara mea. 

Deoarece a venit toamna, toata lumea pe facebook posteaza staturi prin care-si regreta vara, spera ca luna septembrie sa fie buna cu ei, anunta sosirea noului anotimp, scriu agasati ca au si ei un amarat de calendar ca sa-si dea seama etc. Eu m-am gandit sa incep intr-un mod clasic, si anume prin Greed Day, celebra melodie  Wake Me Up When September Ends. O fi un cliche, da' nu-mi pasa. Cantecul este dedicat domnului Armstrong (Armstrong o fi la americani un nume de familie cum e la noi Manascurta?), tatal lui Billie, trecand in nefiinta pe 1 septembrie.

Summer has come and passed

The innocent can never last

wake me up when September ends

like my father's come to pass

seven years has gone so fast

wake me up when September ends

here comes the rain again

falling from the stars

drenched in my pain again

becoming who we are

as my memory rests

but never forgets what I lost

wake me up when September ends

summer has come and passed

the innocent can never last

wake me up when September ends

ring out the bells again

like we did when spring began

wake me up when September ends

here comes the rain again

falling from the stars

drenched in my pain again

becoming who we are

as my memory rests

but never forgets what I lost

wake me up when September ends

Summer has come and passed

The innocent can never last

wake me up when September ends

like my father's come to pass

twenty years has gone so fast

wake me up when September ends

wake me up when September ends

wake me up when September ends